cred ca este esagerat sa iti denumesti gandurile obsesiile si cosmarle poezii, si ce rost ar avea toate astea si pentru cine?
am scris in momentul in care imi lipsea dragostea si cand singura cale sa ma indepartez de de linistea sufletului meu era sa urlu spre mine in mine in speranta ca ceva se va rupe sau se va schimba.
nimmic nu a fost insa cum eu am dorit. am gasit randurile astea pierdute pe un cd si m-am gandit ca pot acum sa incerc sa pun un puct pentru ca viata mea a fost plina de virgule si cred ca motivul ca toate acestea exista este unul simplu si banal: caut dragostea.
ce fac acum publicand aceste versuri, seamana cu niste fotografii alb/negru care ma infatisau tinar si puterinic, dar care in lumea asta interactiva si colorata nu prea mai reprezinta mare lucru, pentru ca si eu sunt schimbat, si ma gandesc mai putin la dragoste, imi percep insa amintirile si simt inca dorinta nestapanita a dragostei.
in final cred ca exista un fir o legatura intre traiirile mele si chiar daca gandurile astea de aici nu ar reprezenta foarte mult, si daca dragostea e ca o corida sau, sau daca dragostea este ca cewing gum, o mesteci doar cand e dulce si apoi o scuip, si daca dragostea ar fii cea mai crunta si mai naprasnica lupta, merita sa faci orice orice orice sa fi iubit.
puiu