poezi


cai verzi
din cînd în cînd
gînd
grele
orgasm
ploaie
ultimul sfînt
vulcanic
noaptea
amin













puiu


vulcanic

sunt atīt de mult tulburat īncit toate nimicurile de care e plina lumea mi se par enorme eruptii distrugatoare si cuvintele pe care cu cīteva ore in urma le auzeam au ramas arse si fara rost doar moartea mi se pare inca reala si amintirea corpului tau transpirat īmi aluneca ca o molusca sa ating realitatea incerc sa fiu exact, matematic aud in schimb minciunile tale vulgare care ma excita explodeaza distrugator dorinta mea oarba, si incerc disperat sa īti ating buzele

ma simt ca un cal īnlantuit intr-o lume metalica, unica posibilitate pe care o am e sa continui cosmarul, din cind in cind lumea zgomotoasa ma deranjeaza delicat simt persoanele din jurul meu ca o mīna in gīt, care ma sugruma murdar īmi aduc aminte, copilaria mea despotica si cīnd totul se īndreapta catre sfīrsit, ma simt ca un spectator care a vizionat filmul ma ridic grabit, si ma izbesc de realitatea stralucitoare si gīndurile mele incep sa praduiasca si sa transforme, pīna cind obosit incep sa īmi amintesc corpul tau de molusca care īmi aluneca ireversibil īn apocalipsul memoriei