poezi


cai verzi
din cînd în cînd
gînd
grele
orgasm
ploaie
ultimul sfînt
vulcanic
noaptea
amin













puiu


orgasm

simt rotile tale care imi distrug corpul si sudoarea gindurilor tale imi inunda linistea ca o cioara care mizgaleste cerul

ore si ore am asteptat in zadar sa te plictisesti de obiceiurile tale umane si sa incepi sa te hranesti cu zgomotul ritmat al inimii mele .

te gindesti cu adevarat la statuia corpurilor noastre impietrite de speranta? sau poate ti se pare ca este doar un joc si te pregatesti rece sa truchezi .

timpul este concentric, si gesturile noastre periodice si mecanice ma ametesc, sigura consolare pe care o am e sa vomit cit de singur ma simt acum cu tine doar durerea imi mai aduce aminte ca esti prezenta si lacrimile mele care imi inunda disperarea

iubirea ta mecanica e doar esafodul dorintelor intins pe asfaltul strazii incerc sa imi imaginez revolutia ierbii disperat vreau sa ma spinzur de cer, si seara sa cobor pe pamint cu ploaia dimineata sa alerg cu vintul, sa ma inec in rasarit si sa ard ca un chibrit

iubirea in sufletul tau e o arma, esti atit de singura, ca mi-e groaza sa mor si continui nestingherita sa repeti automat orgasmul tau analitic